luni, 27 septembrie 2010

suferinta dulce...intrupare de fum


Ca o intrupare a fumului mi-ai intrat in viata.M-ai salutat.M-ai privit marsav.M-ai complimentat.Ai ajuns sa ma saruti.Ai ajuns sa ma indragesti.M-ai tinut de mana.Mi-ai spus cuvinte dulci.Ai ajuns sa ma iubesti.Ai ajuns sa nu mai poti sta fara sa ma vezi.
Dar...Nu peste mult timp...iarma s-a asternut in sufletele noastre,racind orice sentiment,stergand orice zambet de pe chipurile noastre...Pentru ca acesta e rostul vietii...rostul tau.Am fost nascuti ca sa pierde.Am fost nascuta sa pierd ceea ce am mai drag.Esti o suferinta dureros de dulce...

vineri, 24 septembrie 2010

Totul despre mine


S-a ridicat cortina.Involuntar de mine am pasit pe scena.Alpauzele incep sa-si faca efectul.Din ce in ce mai tare,incep sa nu mai vreau sa ma feresc si fara sa devin vulgara incep sa ma destainui voua,dragii mei spectatori.Desi sufletul mi se ascunde dupa cortina,eu refuz a va minti si de aceasta data.Am sa renunt la masca si costumul meu de actor.Nu am sa mai traiesc in umbra personajelor ce le joc.Vreau sa stiti totul,absolut totul despre mine.O,mareata scena!Desi imi esti a doua casa si ma dedic in totalitate tie,te rog ca de aceasta data sa ma ierti ca nu imi voi juca rolul.Acum vreau sa fiu doar eu.Sa joc rolul meu.Sa-mi interpretez propriul personaj,care-mi este atat de cunoscut,dar parca totusi atat de strain.Am prea multe de spus,prea multe de povestit...
Vreau sa ma cunoasteti pe mine,cea care sta in spatele personajelor pe care le interpreteaza.Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Poate credeti ca sunt banala,ca sunt un biet om in spatele unei masti.Nu!Eu sunt acea perosana care cauta mereu sa iasa din banal.Am sanzatia ca pot sa zbor.Pot sa zbor deasupra banalului,pot sa depasesc dezamagirea.Pot face sufletul sa cante atunci cand la usa bate deznadejdea.Sunt acea persoana spontana care face mereu ceea ce-i dicteaza inima.Viata mea este o pura improvizatie.Mereu stiu de unde pornesc,dar niciodata nu stiu exact unde voi ajunge.Sunt intr-o continua schimbare.Urasc monotonia,urasc singuratatea.Imi place sa strang in brate fericirea,iar licarul ei sa-mi dezmierde privirea.
Mereu dau frau liber sentimentelor mele adolescentine.Nu mi-e rusine de ceea ce sunt.Unii ma cred ciudata,altii ma cred amuzanta,dar eu sunt doar eu.O simpla adolescenta dependenta de libertate,de tot ceea ce este frumos,de zambetele celor care ma inconjoara.Un zambet pentru mine inseamna Universul.
De ce sa fiu trista cand pot sa zambec?De ce sa fac lumea sa sufere cad pot sa o fac fericita?Am fost inzestrata cu acest dar de a face lumea sa zambeasca.Nu as putea trai intr-o lume cu oameni tristi.Pentru mine fericirea inseamna totul.
Nu ma gandesc niciodata la trecut,nu ma intereseaza ce-mi rezerva viitorul,pentru ca eu traiesc clipa.Traiesc din plin si stiu sa iubesc sincer.Stiu sa iubesc cu foc,in pasi de vals,printre petale de trandafiri.Cred in dragoste si in iubire.Cred in fericire.Cred ca doar atunci cand iubesti si esti iubit inima bate cu putere.
Sunt o gurmanda.Imi place sa gust din toate placerile vietii.Imbracata in straie de printesa pasesc usor pe ale viatii carari,lasand in urma mea tristetea si necazurile.Imi construiesc propriul palat din lucruri pentru voi banale,dar pentru mine lucruri pline de valoare.Apreciez orice gest cat de mic,din partea oricarei persoane.Cu aceste lucrusoare micute,aceste gesturi simple,eu imi ridic un palat maret in propria mea lume de vis,in care totul este perfect.Vreau sa raman blocata in aceasta lumea a adolescentei,acolo unde florile rad,soarele rassare atunci cand te astepti mai putin,iar luna zambeste lasandu-te a te gandesti de ce ii apare o grimasa.
Aceasta sunt eu,fie ca va place,fie ca nu.Aceasta sunt eu cea adevarata,lipsita de masti si de cotume,aici in fata voastra.Incet,incet,pasesc spre spatele scenei.Acompaniate de zgomotul cortinei care cade usor,aplauzele voastre imi mangaie sufletul,iar o lacrima plina de emoti aluneca usor pe obrazul meu drept.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

povestea a doi copii II


Si speran.Speram sa ma insel.Desi puteam sa jur ca aceasta poveste a doi copii inocenti avea sa ia sfarsit.Si ptintre siroaie de lacrimi totusi am puterea sa rad.Rad de mine.Rad de cat de dobitoaca pot fi.Puteam sa jur ca ma iubesti.Puteam sa jur multe.Puteam sa juc ca totusi in cateva zile va avea sa se sfarseasca.Nu am avut timp nici macar sa-ti mai vad frumosul chip macar o data.Si totusi mi-ai putut da o palma.Mi-ai dat o palma cum nu se putea mai tare.Mi-ai spulberat visele si sperantele.M-ai parasit exact cand aveam mai mare nevoie de alinarea ta.Da...e ceva normal pentru mine.Si-am plans o zi intreaga si de parca nu mi-ar fi fost de ajuns,te-am mai si sunat sa-ti aud glasul.Nu mi-am putut stapani lacrimile.I-ar tu m-ai auzit ca planga si nu stiu cat de tare ti-a pasat.Si am vorbit si am povstit,iar la fiecare cuvant rostit de tine varsam cate o olacrima.De ce?De idioata.
Si nu imi sunt in joc doar sentimentele,ci si mai rau.Mi-e pus in joc orgoliul meu de portelan.Imi pare rau ca am ajuns la sfaritul acestei povesti.Putea sa fie bine.Dar nu a fost sa fie....Da...aici a luat sfarsit fericirea mea.A luat sfarsit odata cu finalul acestei povesti.

vineri, 17 septembrie 2010

Povestea a doi copii I


Ti-am uitat privirea.Ti-am uitat surasul.Ti-am uitat vocea.Te-am uitat pe tine.Dar parca totusi imi aduc ainte,cu greu,foarte greu acele soapte...acele mangaieri,acele locuri,acele vise pe care le imparteam si inca le impartim anandoi.
Tu iti amintesti?Iti amintesti ce mi-ai spus ca iti doreti?nu...?Eu da.Eu imi amintesc si rad!Nu rad de tine,ci rad de noi.De doi copii ce se plimbau acum putin timp pe aleile parcului linistit.Rad de acei copii inocenti,de acei copii ce se tineau de mana.Rad de acei copii prosturi care vedeau totul ...care vedeau totul atat de simplu.Da!Rad si-mi amintesc de noi.Rad si ma gandesc la ziua cand te voi revedea dupa aceasta mica perioada de oribire.Oare va fi ceva nou?Oare va fi totul monoton?Hai sa nu cadem in monotonia in care cad de obicei copiii naivi ca noi.Vrei?...ma gandeam eu ca vrei.Hai sa fim spontani!Sa improvizam in dragoste!Sa trim clipa si sa credem ca va fi asa mereu.Desi sunt constienta ca undeva,candva,aceasta poveste a doi copii se va sfarsii.

Sadicismul


Sadicismul intr-o relatie.Ce esti sadicismul intr-o relatie?Este insasi sarea si piperul.
Sadicismul intr-o poveste de dragoste...este multe prea frumos.
Sadicismul intr-un film de groaza.Ce-ar fi un film de groaza fara scene sadice?Nimic.Pentu ca nu ar mai fi un film de groaza.
Sadicismul in picturile mele...Poate tablourile nu m-ar mai reprezenta fara acea urma de tristete si sadicism care se citeste pe multe dintr tablourile mele.
Sadicismul este ceva...este ceva ce poate eu nu stiu exact ce e...Sadicismul este acel lucru care se citeste in ochi tai,lucru prin care tu iti dovedesti iubirea.Fiind sadic tu ma iubesti.Prin sadicism tu-mi vorbesti.Daca nu ai fi sadic,nu ai fi tu.Daca nu ai fi sadic cu mine,as crede ca ti-ai gasit o alta victima iar pe mine m-ai lasat deoparte.
Poate te intrebi de ce te fac sadic...Buna intrebare...Prost raspuns.Nu stiu.Poate pentru faptul ca vorbele tale sunt cutite care imi intra direct in inima?Da...posibi...Esti sadic pentru ca ma faci sa plang,sa ma gandesc asa aiurea,sa sufar,sa urlu...De aia esti sadic.Promiti lucruri aiurea.Juri iubire si promiti fapte,care ajung in final sa dovedeasca doar faptul ca esti un mic mincinos sadic.

La fel ca o tigara


Prin panza de fum,te-am vazut doar pentru o clipa,deajuns insa.Ma uitam sfioasa la tine insa tu nu ma observai.Eram tocmai la ultima masa.
Oricum nici nu aveai cum sa ma vezi.Stateam in intuneric.Ceva de altfel tipic mie.Nu amvrut sa deranjez pe nimeni.Asa ca am ocupat un loc in spate.Stateam singura.Nu puteam sa-ti vad chipul fapt care ma scotea din minti.Nu puteam sa vad decat tigara care ardea in mainile tale.Dar stiam igur ca acolo esti tu.Ai trecut pe langa masa mea fara ca sa ma observi.Era de inteles.Sunt tacuta.Nu vorbesc prea mult,insa poate daca mi-ai vedea ochii ai intelege tot ce vreau.Muzica stresanta incepe sa sune insuportabil de tare.Masa a inceput sa vibreze,iar eu,far a baga de seama oribilitatile de oameni ce se invarteau prin jurul meu,te urmaream pe tine.Inca se mai vedea tigara aprinsa si clar:Acolo erai tu.Printre miile de arome de narghilea iti simteam parfumul.Un parfum tipator care si sa fr vrut sal ignor,nu puteam.Timp indelungat te-am tot urmarit pana ce ai stins tigara.Aprinde alta te rog!macar sa stiu unde esti.Degeaba...
Atat de tipic dispar sansele in vietile noastre.Atat de simplu se sting.La fel ca o tigara.La fel de usor se stinge si dragostea.La fel de usor ca o tigara in mainile unui barbat.

luni, 13 septembrie 2010

si totusi te iubesc!


Sti?Sti ce-ai facut?...Cu miscari si gesturi fine mi-ai intrat in suflet,ca sa ma ranesti mai apoi cu zambetul tau criminal.M-ai facut mai intai sa cred ca ochii tai mai vad doar prin prizma amorului fierbinte,ochi ce ma faceau sa visez la...nu conteaza...Sa visez la ce ar visa oricine.Ca mai apoi sa-mi sfasii buzele cu sarutarile tale mai taioase ca lama unui cutit.Si stiu si de ce.Pentu ca esti insetat de sange.Fiinta ta viseaza sa ma vada intr-o balta de sange,balta cursa tocmai din inima mea sfasiata de gandurile si faptele tale deosebit de elegante in arta tradarii.Iti place sa ma ghinui!Iti place a m-auzi cum urlu,cum lacrimile mele curg siroaie siroaie pe obrazumi zgariat de mangaierile tale.In lanturi stranse m-ai legat de inima ta.De infernul ce are sa ma urmareasca poate mereu,peste tot.Pielea mi-e arsa de suflul tau fierbinte care cade mereu pe pielea mea alba.Fara mila imi faci tot cei mai rau.Si eu plang,iar tu,fara ca sa-ti pese continui macelul asupra trupului si sufletului meu.Dar eu te iubesc!Te iubesc asa ca mi te daruiesc tie.Fa-mi tot ce vrei.Tot ce-ti cere inima ta de criminal.Orice!Omoarama!Numa sa sti ca te iubesc!

vineri, 3 septembrie 2010


As putea sa zbier,as putea sa urlu.Dar cu ce folos?nimeni nu ma aude...nimeni nu ma vede...Un teatru trist e viata mea,un teatru crud,unde sentimentele mele se dezlantuie,drama isi ia conturu.daca as putea as plange dar m-as murdarii de sange, pentru ca ochii mei plang lacrimi de sange.Nu mai inteleg nimic...nu mai inteleg ce se intampla cu mine.