ma uit in oglinda in prealabil ciobita,mazgalita in totalitate de jegul vietii si ce vad?un cadavru.un cadavru care inca se pare ca mai crede in iubire!cine naiba este acest cadavru infect,lipsit de scrupule si fara nici o urma de fericire pe fata?eu?nu se poate?de ce sunt asa?de ce nu imi simt inima batand?de ce inca mai am lacrimi pe obraz?....inceteaza!inceteaza sa mai plangi!oprestete!...in zadar....inima!!!bate!bate si incalzestete!de ce esti rece si trista inima?ma sperii!te rog...asculta-ma!...degeaba incerc sa ma trezesc la viata,sa simt din nou fericire,za pot zambi din nou.in zadar!al naibii viata!si totusi...si totusi cred!cred!cred in iubire!de ce?nu-mi ajung dezamagirile?se pare ca nu.cred ca mie imi place sa ma chinui si de aceea inca mai cred in iubire.sti ce?ma intreb...de ce inca mai tremur dupa tine?dupa chipul tau lipsit de blandete?dupa inima ta pe care am incercat atata timp sa o incalzesc?nu pot sa cred!ma uit la mine si inca in ochii mei albastrii,inca mai traieste un suflet de copil ce incearca sa-ti trezeasca iubirea.acum,sunt chiar lipsita de importanta...lipsita din inima ta,din gandurile tale din vise si din tot.as incerca totusi sa imi traiesc viata in continuare...care viata?care?cand uita-te la mine...uite!sunt un biet trup lipsit de vlaga,putrezit de sentimene idioate.faptele tale care mi-au ros inima,au sfasiato in miliarde de bucatele iar curentul vorbelor tale,vorbe lipsite de caldura,au imprastiat toate bucatile inimii mele.si ce rost mai are?mai are un rost?.....nu...cu siguranta nu!haide sa lasam totul sa inceapa cu clasicul "a fost odata"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu