te urasc...dar totusi parca...

deci pot sa zic un singur lucru:te odio!i hate you!Мразя те!我恨你！Ich hasse dich!Es ienīstu tevi!TE URASC!
poate te intrebi de ce...da.uite de aia!pentru ca mai lasat sa sper!sa sper k nu ma vei lasa,ca nu ma vei dezamagii,ca ai sa vi si ca ai sa ma iubesti.Ce proasta sunt!nu pot sa cred!si inca mai tin minte cum ne-am intalnit.prima privire,prima mangaiere,primul sarut,primul cuvant ce ma lasa sa cred ca ma iubesti.am fost fericita.nu stiam sa urasc,sa plang,sa fiu trista...pentru ca te iubeam...chiar te iubeam.si cu ce folos?da...vorbesc singura,degeaba si totodata fara sens.zi-mi daca gresesc cu ceva!ti-ai batut joc de mine.m-ai facut sa plang,sa zbier.m-ai facut sa te urasc!sa vreau sa dispari si sa nu mai stiu de tine.dar parca totusi te iubesc!te urasc ca inca te iubesc!intelege asta...doamne.nu mai suport.

o chitara,un cantec si o lacrima

am luat chitara in brate,i-am mangaiat corzile si am auzit in fundal cum un inger iti striga numele.am tresarit si am spus ca este o pura coincidenta,si ca totul este doar in mintea mea.mai ating odata corzile in timp ce la gatul chitarii tineam strans un acord trist.din nou acelas lucru,aceeasi voce,rostind acelas nume.numele tau ce vejnic imi sta in suflet...mor de dorul tau si sincer m-am saturat sa astept.imi astern sentimentele intr-un catec trist ce suna lin si-mi mangaie sufletul.acordurile triste imi chinuie degetele ce strans cu putere incearca sa stapaneasca melodia.o lacrima imi aluneca pe obraz,aterizand pe chirata,spargandu-se la fel ca valurile marii de dig.aocrd cu acord,sunet cu sunet ma fac din ce in ce mai tare sa plang,sa plang de dorul tau.Plang dupa tine,dupa chipul tau,sarutul tau,mangaierea ta si ochii tai adanci care neincetat apar in visele-mi pline de sparanta.esti ca un drog.mi-ai dat dependenta de fericire,iar acum,ca esti departe,ochii imi sangereaza,buzele imi tremura,intregu-mi trup sa sfasie de dor si tristete.

nebunie incurabila

hooinaresc aiurea pe strazi pline de praf si ma gandesc la lucruri pe care nici eu nu le inteleg...poate ca am innebunit,poate chear asa este...da ciu ii pasa?mie nu!ma gandesc,cum ar fi sa innebunim amandoi?sa ne luam de mana...sa ne plimbam asa,aiurea.sa nu ne pese de nimeni si de nimic.sa ne uitam in gol,si sa zambim.sa ne sarutam fara se ne mai oprim,sa vorbim lucruri fara sens,dar totusi vorbe din care parca se intelege iubirea...ar fi frumos sa putem visa la lucruri care sunt imposibile.si totusi parca sint nebuna...da,cu siguranta sunt mai nebuna ca oricand.sunt nebuna dupa tine.privirea mea imi demasca sentimentele.gesturile mele sunt incontrolabile,si vorbele la fel.dar gandurile?cum sa le pot stapanii?gandurile mele imi inunda trupul de frisoane.niste ganduri cu totul secrete.as dori sa ti le pot impartasii dar n-am so fac...am sa le tin in mine caci de le vei auzii vei crede k starea mea este incurabila.vezi crede ca nimic nu ma poate vindeca.da,poate ca ai avea dreptate dar cu siguranta singurul remediu al nebuniei mele esti tu.hai te rog!haide!haide odata si trateaza-mi nebunia!

un vis interzis

aseara am avut un vis frumos...am visat ca stateam amandoi pe o plaja,o plaja linistita si incercam sa aprindem un foc...focul pasiunii.c-un sarut si o mangaiere focul sa aprins incalzindu-ne trupurile ca pareau a se contopii.cuprinsi de flacara pasiunii nu ne departam unul de celalalt...cu fiecare sarut ce se topea pe buzele noastre,incepeam sa ne dorim din ce in ce mai mult...mintile ne zburau in cele mai interzise locuri,mainile noastre cuprinse tot mai mult de dorinte fierbinti,ne mangaiau trupurile care tremurau sub ganduri fierbinti si murmure care spuneau totul...spuneau ceea ce nimic altceva n-ar putea descrie...simteam chiar si in somn respiratia ta calda si auzeam cum imi sopteai cuvinte...cuvinte de amor,ce ma faceu sa imi doresc ca acele clipe sa tine o eternitate.incetul cu incetul,bluza imi parasea trupul,iar saruturile tale lasau urme pe corpul meu ce continua sa tremure de emotii....dar totul a fost spulberat de lumna soarelui care m-a trezit,facandu-ma sa ma gandesc in continuare la posibila continuare a visului meu de-aseara...

si totusi...

uite cum stau lucrurile!poate ca ma crezi o proasta,un gunoi,un servetel uzat!dar nu sunt!incearca sa citesti in ochii mei trantorule.ti-e frica?...nu?...atunci ?eu te iubesc ca o idioata.te iubesc fara ca tu macar sa meriti!...ce-ai zis?ce tot murmuri?nu-ti pasa sa-nteleg...aha...hai,da-ti arama pe fata!...ce?taci!taci!sa nu indraznesti sa scoti vre-un cuvant marsavule!sa taci caci altfel....ce?ma iubesti?si vrei sa te cred?...ahhh!!!nu sti tu cat sufar eu...cum inima mea e ca un mozaic greu de descifrat...cum gandurile mele se duc dracului.nu mai sunt om!ma intelegi?sunt ca o stafie.bantui strazile orasului in cautarea raspunsurilor la intrebarile ce-mi inunda mintea asta bolnava!am o minte bolnava.ma-ntelegi?....caine...ma iei in ras,dar da!am o minte bolnava.am o minte bolnava dupa chipul tau.de ce?pentru ca sunt o idioata!o idioata cu sperante...si ce rost are?asta nu inteleg...si totusi...SI TOTUSI TE IUBESC!!!!!!!!

ganduri

e seara...gandurile incep sa se adune din nou....fara astampar incep a ofta,si incerc sa stapanest lacrima ce sta sa cada pe obrazu-mi care arde mai tare ca oricand.au inceput sa-mi tremure mainile.de ce?ce se intampla?am mult prea multe intrebari care ma framanta dar nici macar un raspuns.incerc sa gasesc raspunsul la toate intr-o poza cu chip-ti angelic dupa care tanjesc in fiecare secunda.tin poza in mainile-mi tremurande si ma gandesc la tine.de ce?de ce fac asta?alte intrebari imi inunda inima...intrebari la careincetul cu incetul parca incep sa le gasesc raspunsul acea poza in care ochii tai parca ma patrund pana in inima.atunci am gasit raspunsurile la intrebari.TU esti motivul pentru care nu dorm.Tu esti motivul pentru care ma zbat sub ganduri idioate.Tu,din cauza ta tremur acum.De ce tanjesc dupa chipul tau?Oare!pentru ca acel chip ma face sa zambesc,acel suras si ochi caprui m fac fericita...Acele buze...acele buze,nu stiu...ma fac sa tremur de emotii,ma fac sa-mi doresc sa zbor,sa traiesc o eternitate sub paza chipului tau.De aia acum sunt trista,dar totusi,nu din vina ta....ci din cauza distantei ce ne desparte pentru o perioada zic eu....destul de lunga.dar ce as putea eu sa fac?sunt neputincioasa fara tine.sunt doar o fiinta ce se taraste de pe o zi pe alta pe strazile murdare ale orasului,printre gunoaiele ce ma inconjoara.dar am sa astept...am sa mai astept o vara intreaga....

da...a fost odata...dar n-o sa mai fie...

Ok...Sincer nu stiu motivul pentru care am incotopenit acest blog.sau poate ca-l stiu dar nu-mi este suficient de clar...odata cu tragicul sfarsit al clasei a 8-a,odata cu apropierea examenelor de admitere,odata cu admiterea la liceu,in sufletul meu s-au adunat nenumarate sentimente,care mai decare mai ciudata.Si aici nu ma refer la sentimente pozitive,ci din contra,la nenumarate sentimente negative.Acum sincer,cine n-ar fisuparat sa se desparta de colegii alaturi de care si-a petrecut toata copilaria,o intreaga viata de copil,plina de peripetii...ani in care alaturi de colegii mei am trait N sentimente.Am cunoscut bucuria,tristetea,dezamagirea,tradarea,dar dupa toate relele,stiti cum e...rasare soarele si odata cuel am cunoscut si dragostea.Am simtit dragostea ce ne-o purtam de 8 ani de zile,dragoste ce ne-a facut sa varsam nenumarate lacrimi odata cu sosirea despartirii noastre.Am sintit acea tristete chear si din partea baietiilor care,viteji ca de obicei incercau sa nu verse vre-o lacrima,sau sa para caturi de putin tristi.Numa ce auzeati dintr-un colt al clasei:"Doamne,da cum pot fetele astea sa planga?N-as plange pentru asa ceva...".Puternicii de ei.Macar am sa-i tin minte asa cum au incercat mereu sa para;chipesi,viteji,increzatori si mai ales PERFECTI.Si acum,scriind aceste lucruri,am lacrimi in ochi,dar incerc sa le stapanesc