marți, 15 iunie 2010
nebunie incurabila
hooinaresc aiurea pe strazi pline de praf si ma gandesc la lucruri pe care nici eu nu le inteleg...poate ca am innebunit,poate chear asa este...da ciu ii pasa?mie nu!ma gandesc,cum ar fi sa innebunim amandoi?sa ne luam de mana...sa ne plimbam asa,aiurea.sa nu ne pese de nimeni si de nimic.sa ne uitam in gol,si sa zambim.sa ne sarutam fara se ne mai oprim,sa vorbim lucruri fara sens,dar totusi vorbe din care parca se intelege iubirea...ar fi frumos sa putem visa la lucruri care sunt imposibile.si totusi parca sint nebuna...da,cu siguranta sunt mai nebuna ca oricand.sunt nebuna dupa tine.privirea mea imi demasca sentimentele.gesturile mele sunt incontrolabile,si vorbele la fel.dar gandurile?cum sa le pot stapanii?gandurile mele imi inunda trupul de frisoane.niste ganduri cu totul secrete.as dori sa ti le pot impartasii dar n-am so fac...am sa le tin in mine caci de le vei auzii vei crede k starea mea este incurabila.vezi crede ca nimic nu ma poate vindeca.da,poate ca ai avea dreptate dar cu siguranta singurul remediu al nebuniei mele esti tu.hai te rog!haide!haide odata si trateaza-mi nebunia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu