Ok...Sincer nu stiu motivul pentru care am incotopenit acest blog.sau poate ca-l stiu dar nu-mi este suficient de clar...odata cu tragicul sfarsit al clasei a 8-a,odata cu apropierea examenelor de admitere,odata cu admiterea la liceu,in sufletul meu s-au adunat nenumarate sentimente,care mai decare mai ciudata.Si aici nu ma refer la sentimente pozitive,ci din contra,la nenumarate sentimente negative.Acum sincer,cine n-ar fisuparat sa se desparta de colegii alaturi de care si-a petrecut toata copilaria,o intreaga viata de copil,plina de peripetii...ani in care alaturi de colegii mei am trait N sentimente.Am cunoscut bucuria,tristetea,dezamagirea,tradarea,dar dupa toate relele,stiti cum e...rasare soarele si odata cuel am cunoscut si dragostea.Am simtit dragostea ce ne-o purtam de 8 ani de zile,dragoste ce ne-a facut sa varsam nenumarate lacrimi odata cu sosirea despartirii noastre.Am sintit acea tristete chear si din partea baietiilor care,viteji ca de obicei incercau sa nu verse vre-o lacrima,sau sa para caturi de putin tristi.Numa ce auzeati dintr-un colt al clasei:"Doamne,da cum pot fetele astea sa planga?N-as plange pentru asa ceva...".Puternicii de ei.Macar am sa-i tin minte asa cum au incercat mereu sa para;chipesi,viteji,increzatori si mai ales PERFECTI.Si acum,scriind aceste lucruri,am lacrimi in ochi,dar incerc sa le stapanesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu