Si speran.Speram sa ma insel.Desi puteam sa jur ca aceasta poveste a doi copii inocenti avea sa ia sfarsit.Si ptintre siroaie de lacrimi totusi am puterea sa rad.Rad de mine.Rad de cat de dobitoaca pot fi.Puteam sa jur ca ma iubesti.Puteam sa jur multe.Puteam sa juc ca totusi in cateva zile va avea sa se sfarseasca.Nu am avut timp nici macar sa-ti mai vad frumosul chip macar o data.Si totusi mi-ai putut da o palma.Mi-ai dat o palma cum nu se putea mai tare.Mi-ai spulberat visele si sperantele.M-ai parasit exact cand aveam mai mare nevoie de alinarea ta.Da...e ceva normal pentru mine.Si-am plans o zi intreaga si de parca nu mi-ar fi fost de ajuns,te-am mai si sunat sa-ti aud glasul.Nu mi-am putut stapani lacrimile.I-ar tu m-ai auzit ca planga si nu stiu cat de tare ti-a pasat.Si am vorbit si am povstit,iar la fiecare cuvant rostit de tine varsam cate o olacrima.De ce?De idioata.
Si nu imi sunt in joc doar sentimentele,ci si mai rau.Mi-e pus in joc orgoliul meu de portelan.Imi pare rau ca am ajuns la sfaritul acestei povesti.Putea sa fie bine.Dar nu a fost sa fie....Da...aici a luat sfarsit fericirea mea.A luat sfarsit odata cu finalul acestei povesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu