Ti-am uitat privirea.Ti-am uitat surasul.Ti-am uitat vocea.Te-am uitat pe tine.Dar parca totusi imi aduc ainte,cu greu,foarte greu acele soapte...acele mangaieri,acele locuri,acele vise pe care le imparteam si inca le impartim anandoi.
Tu iti amintesti?Iti amintesti ce mi-ai spus ca iti doreti?nu...?Eu da.Eu imi amintesc si rad!Nu rad de tine,ci rad de noi.De doi copii ce se plimbau acum putin timp pe aleile parcului linistit.Rad de acei copii inocenti,de acei copii ce se tineau de mana.Rad de acei copii prosturi care vedeau totul ...care vedeau totul atat de simplu.Da!Rad si-mi amintesc de noi.Rad si ma gandesc la ziua cand te voi revedea dupa aceasta mica perioada de oribire.Oare va fi ceva nou?Oare va fi totul monoton?Hai sa nu cadem in monotonia in care cad de obicei copiii naivi ca noi.Vrei?...ma gandeam eu ca vrei.Hai sa fim spontani!Sa improvizam in dragoste!Sa trim clipa si sa credem ca va fi asa mereu.Desi sunt constienta ca undeva,candva,aceasta poveste a doi copii se va sfarsii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu