De-a mama si de-a tata

Desi relatia noastra a durat mult,desi eu am tinut mereu la tine,clipa de clipa,minut cu minut,tu ai pornit singur pe un alt drum.Acum stau singura,la umbra unui salcam,gandindu-ma la tot ce ai lasat in urma ta.Ceea ce mi-a ramas de la tine,din dragostea pierduta,este doar amintirea.
Blestemata zi de august in care ochii nostrii s-au intalnit!Imi aduc aminte de privirea ta blanda,de acel suras blajin si de vocea ta calda,care neincetat imi suna in minte.Imi amintesc ziua in care am cazut prada iubirii,intrand amandoi intr-un joc nebunesc.Cu pasi nesiguri am pornit in acest joc al iubirii,tinandu-ne strans de mana,ca doi copii nevinovati.Mi-aduc aminte cu cata caldura si dragoste m-ai privit si cata bucurie se scalda in limpezimea ochiilor tai caprui,la fel de copilaresti ca si ai mei.Ascultand am
andoi de gandurile ce ne dadeau tarcoale,am cazut incet prada vrajii primului sarut.In acel moment,am simtit cum in mine a luat nastere un sentiment puternic.Eram amandoi constienti de ceea ce avea sa se intample.Eram constienti ca jocul nostru atat de pueril avea sa se transforme intr-un joc serios de-a mama si de-a tata.
Din acea clipa am devenit amandoi mai responsabili,incercand sa fim doi parinti exemplari.Fiecare minut petrecut alaturi de tine,facea ca acel sentiment de fericire sa creasta din ce in ce mai tare.Stiam amandoi ca in scurt timp,avea sa ia nastere rodul fericirii noastre,o minune creata de amandoi.Nu am sa uit niciodata ziua cand in sfarsit a aparut acel sentiment puternic,copilul nostru,Dragostea.Micutul nostru copil,rodul tuturor clipelor petrecute impreuna,a luat nastere,dovedind astfel,ca in acea relatie era vorba de iubire.
“Hai sa ne jucam de-a mama si de-a tata,avand grija de iubirea noastra ca doi parinti responsabili!Nu vreau sa-mi abandonez copilul.Abia ce a luat nastere.Vreau sa avem grija de el!Ce parere ai?”.Mi-aduc aminte aceste vorbe pe care mi le-ai spus soptit la ureche,in timp ce ne tineam in brate.Mi-aduc aminte totul.Eram alaturi unul de celalalt,ne bucuram de fiecare minut petrecut alaturi de copilul nostru,iar eu credeam ca asa va fi mereu.Ne plimbam pe aleiile parcului,printre frunze ruginite,tinandu-ne copilul de mana.Eram atat de fericiti!Traiam doar regula acelui joc,de-a mama si de-a tata.Nu am sa pot uita acele clipe.Traiam intr-o lume perfecta,lume in care am intrat odata cu primul sarut.
Desi eram constienta ca undeva,candva,aceasta relatie,acest joc avea sa se sfarseasca,refuzam sa cred ca este posibil ca noi doi sa ne despartim.Dar iata ca pana la urma toate au un sfarsit.Nimic nu este vesnic.Nici macar iubirea nu dureaza o vesnicie.Nu am sa pot uita nenorocita zi,in care unicul nostru copil a fugit si nu s-a mai intors.Unicul nostru copil,rodul relatiei noastre,Dragostea,ne-a parasit.A fugit undeva departe,lasandu-mi un semn de intrebare.De ce a disparut?Am asteptat un raspuns de la tine,dar in zadar.Chipul tau era lipsit de orice urma de fericire sau iubire.Inima ta a devenit atat de rece,incat,incepusem sa ma tem de tine,asa ca am preferat sa te las sa pleci, fara a te mai intreba nimic.
Incet,incet,ai disparut ca o intrupare de fum,lasand in urma ta doar un parfum inecator si o amintire amara.Tu singur ai facut ca povestea noastra si jocul de-a mama si de-a tata sa inceapa cu “A fost odata...”.Adio!