Pe cand era bunica fata

Sunt constienta de ceea ce am facut.Stiu ca nu este frumos,dar m-a tentat.Nu ma condamnati ca am facut acest lucru.Era chiar acolo,in micul cufar de lemn din odaia bunicii.Aflat sub multimea de carti vechi si ingalbenite,parca ma astepta pe mine.Jurnalul bunicii...vechiul si prafuitul jurnal.Foarte atenta, l-am luat din cufar si am fugit repede in camera mea.Stiu ca nu este frumos,dar chiar m-a tentat.Fara a mai sta pe ganduri, l-am deschis repede,curioasa sa aflu ce secrete ascunde.
Am ramas uimita sa vad acel scris ordonat,cu literele rotunjite si toate inclinate spre dreapta.Ce ordonata era bunica!Oare de ce nu-i seman?Am citit primele patru pagini ale jurnalului si incepusem sa ma plictisesc.Inca putin si l-as fi asezat la loc,dar dintre paginile lui ,tocmai cazuse un trandafir pus la presat,insotit de un biletel frumos impaturit.Emotionata,iau biletelul cu gandul sa-l citesc,desi,parca ,stiam ce scria in el.Trandafirul spunea totul.Atat de ordonat scrisul,atat de frumos incepea acea mica scrisoare de dragoste:”Draga Otilia,am incercat zilele acestea sa-ti atrag atentia, dar parca totul a fost in zadar.Am facut tot posibilul sa iti vorbesc ,insa am observat, ca eu pentru tine nu exist.Imi esti atat de draga,incat, seara,cand ma uit la cer,in fiecate stea vad chipul tau.Ochii tai albastrii imi fac inima sa bata cu putere.Sunt atat de vulnerabil in fata dragostei.Imi pare sincer rau ca nu ma lasi sa-ti vorbesc.Cu tot respectul,al tau etern admirator,Claudiu.”
“Cu tot respectul”?O expresie atat de necunoscuta baietilor din ziua de astazi.Aceasta este dovada clara ca baiatul o placea pe bunica,iar ea il ignora.Observ ca,pe cand era bunica fata,baietii erau mult mai respectuosi,iar fetele mult mai greu de cucerit.In ziua de astazi,daca un baiat ii zambeste unei fete,aceasta isi pierde instantaneu mintile,incepe sa tipe si cade imediat in bratele frumosului cuceritor.Intamplarea face ,ca el sa procedeze asa cu toate fetele,avand astfel zeci de admiratoare,fiind considerat un veritabil Casanova.
Revin la jurnalul bunicii si citesc ce scria pe paginile intre care a stat atatia ani ascuns trandafirul:”Desi imi este mila de Claudiu,voi continua sa-l ignor.Sunt mult prea mica pentru a avea un prieten.Am abia saisprezece ani.Ar fi o rusine pentru mine.”Cum adica?Pe vremea cand era bunica fata exista rusinea fata de cei din jur,iar varsta de saisprezece ani era o varsta prea mica pentru a avea un prieten?Poate ca asa se proceda pe vremea aceea.Acum insa ,e cu totul altceva.In ziua de azi,daca ai doisprezece ani si nu ai prieten,risti sa ajungi de rasul celorlalte fete,ba chiar exclusa din cercul lor.Este incredibil cum atunci toate fetele erau admirate de baieti, desi ele ii ignorau. Aacum,toti baietii sunt admirati de fete ,iar ei le considera doar o usoara prada.
Am ramas surprinsa cand am gasit lipita in jurnal ,o poza a “eternului admirator”, Claudiu.Era ata de frumos.Ochii lui mari si rotunzi se uitau fix la tine.Avea parul scurt si frumos pieptanat.Avea un zambet in care citeai inocenta acelor vremuri,iar gropita din obrazul stang accentua frumosul chip al baiatului.Ceea ce m-a mirat nespus de tare ,a fost faptul ca tanarul purta o camasa cu gulerul apretat si o cravata cu dungi, frumos aranjata.Frumosi baieti pe vremea cand era bunica fata!Aranjati ,parca abia scosi dun cutie,cu parul scurt si atent pieptanat,impuneau respect doar prin felul in care aratau.
Incep sa regret ca nu am trait acele vremuri.Am ramas impresionata de ceea am citit in continuare:”Regret ceea ce am facut.Puteam sa refuz,dar ochii lui m-au furat.Incet,incet,ne-am apropiat unul de celalalt.Sfios,Claudiu m-a luat de mana,s-a uitat in ochii mei, facandu-ma sa tremur.Buzele noastre erau din ce in ce mai apropiate.Simteam fioriii primei iubiri inundandu-mi trupul.Ardeam de nerabdare ,dar parca ,totusi,in acel moment,as fi fugit undeva departe.Am inchis ochii si m-am lasat purtata de val.Il simteam tot mai aproape.In momentul in care buzele noastre s-au atins sfios,am simtit cum picioarele mele se desprind de pamant ,ca si cum as fi putut zbura.A fost primul meu sarut.”Ce frumoasa era dragostea, pe cand era bunica fata!Acel sarut plin de emotie...Ma face sa cred ,ca dragostea din ziua de astazi este doar o gluma,ba chiar nu mai exista.
In acea seara ,am continuat sa citesc jurnalul bunicii,unde scria totul despre inocenta ei relatie cu acel chipes baiat.Sunt sigura ca povestea a continuat mult timp,pe atat de sigura cat sunt si de faptul ca exista un alt jurnal,in care este descrisa continuarea inocentei povesti de dragoste, a celor doi adolescenti.
Abia acum imi dau seama,de ce de fiecare data cand bunica imi povesteste ceva,incepe cu :”pe vremea mea”,iar ochii ii lacrimeaza,tradand o usoara emotie.In micul cufar de lemn,printre carti vechi,un jurnal prafuit.Legatura dintre doua lumi diferite.Ceea ce a fost si ceea ce este.El,micul jurnal m-a facut sa inteleg de ce totul incepe cu “A fost odata”...