Intr-un cosmar idiot

-Hai jura-mi ca nu ma iubesti!
-Jur!Esti urata,da-te dracului!
-Jura ca ma dispretuiesti si promit sa plec!
-Da fa!Jur!ce nu intelegi!?Te dispretuiesc!Esti urata,proasta,stresanta si ma enervezi...
-Ha ha ha ha ha!!!=si o palma grea cade pe obrazul baiatului.Drept cine ma iei, parlitule?
-Eu?Eu nu te iau femeie!Pe tine dracu te mai ia!
-Jura "frumosule"!
-Pe mata femeie!Mai lasa-ma sa respir!
-Esti un nenorocit!O javra!Porcule!zise fata plima de nervi,cu larimile curgand siroaie pe obraji.Dispari!Sa te ingrijeasca mata deacu`!ai auzit?Esti un jeg!infectule!
-Ma trimiti la mama...ardealu` matii de ipocrita.Acuma nu mai sunt bun,nu?
-Nu ai fost bun niciodata,nenorocitule.Niciodata iti spun!
-Da cand veneam seara obosit si...Ai uitat?Nu ti-ar fi rusine...
-Sa te duci la mama aia care te-a invatat sa te comporti asa cu o femeie!
-Femeie esti tu?Femeie?Uita-te la tine si uita-te la o femeie.O femeie mai are un fund,un piept ceva.Tu ce ai?Oase?Dinalea sa mangai tu.
-Idiotule!Cine ti-a spalat?Cine ti-a calcat?Cine te-a hranit?Si toate astea fara sa fim logoditi.Infectule!
Atunci baiatul intinse mana inspre ea.
-AAA!!!Ce Dumnezeu...?
-Gata iubita mea!Ce ai patit?spuse baiatul mangaind-o.
-Unde suht?Pot sa stiu si eu ce se petrece?De ce nu ma mai ubesti?!si incepe sa-l loveasca in piept cu pumnii,plangand isteric.
Baiatul o prinse puternic de incheieturile mainii,o lua in brate si osaruta pe frunte.
-Gata iubita!Gata!ai visat urat!
-Da tu ma mai iubesti?intreba ea cu vocea tremuranda si inecata in lacrimi.
Cu un sarut lnistitor pe frunte,acesta ii explica fetei ca ea este viata lui si incepu a o mangaia.
-Eu fara tine as fi mort.Te iubesc enorm.Sa nu cumva sa-ti mai treaca prin gand ca nu te iubesc.Te ador!Te venerez!Te iubesc mai mult ca orice!apoi o stranse puternic in bratele lui si o mangaie pe parul ei lung si ondulat.
-Te iubesc!Iti jur!
Si adormira amandoi linistiti in patul rosu de satin.

Fiica surorii cumnatei fratelui mamei mele

Bietul de mine...Sunt doar un amarat de avocat.Imi pierd zilnic timpul la birou,unde sincer,nu se intampla nimic interesant.Fel de fel de oameni ciudati,cu fel de fel de probleme si necazuri.
Sincer,nu sunt un avocat bun,dar imi place grozav sa cred ca sunt.Incep s aceasta zi,la fel ca pe celelalte:o cafea fara zahar si un trabuc gros de la unchiul meu din Sudan.Unchiul meu fiind bineinteles fratele mamei mele.Misterios om...Ma gandesc mereu la neamurile mele,in timp ce-mi savurez cafeaua si trabucul.E un mod in care fac timpul sa treaca mai repede.Abia astept sa plec acsa!Nu mai suport inca o zi plictisitoare.Foarte amett continui sa-mi fumez trabucul.Grozav!A inceput sa ploua!Ploua stramb,galagios si umed.Nici ca putea fi mai rau.Ce n-as da sa se intample ceva interesant!
Nu peste mult timp,cineva deschide usa,facandu-si misterios aparitia prin fumul de tigara din birou.O duduie supla,cu parul negru,m-a salutat sfios,cerandu-si scuze pentru deranj.Prezenta acestei fiinte elegante,mi-a provocat un fel de soc.Fara a mai ezita,m-am prezentat galant si i-am sarutat firavele maini.Am fost hipnotizat de prezenta ei orbitoare.Pur si simplu ma holbam la ea si tremuram din toate ingheieturile.Frumoasa domnisoara incepuse a-mi povesti problemele ei si faptul pentru care se afla in biroul meu,dar sincer sa fiu,nu am auzit nimic.In acel moment,doar privirea imi mai functiona,iar mintea mea imi era prin cu totul alte parti.Acea femeie parea venita dintr-ul loc necunoscut mie.Cu cata eleganta statea pe scaunul din fata mea!Cu cata delicatete parul ii acoperea umerii!Cu cata dorinta o priveam!Doamne!Hainele i se potriveai atat de bine chipului de papusa si acelui corp indecent.Un sirag rosu de margele atarna de gatul ei lung,imbogatind frumusetea decolteului.Un decolteu atat de pacatos,parca,iesit din strafundurile iadului.Era o duduie bogata,o duduie baogata in forme ademenitoare.Domnisoara vorbea necontenit,gesticuland elegant cu mainile ei fine,mai fine ca matasea,conturant prin gandurile-mi pacatoase,intentii senzuale,
Statea acolo,in fata mea,picior peste picior,intr-o fusta care scotea in evidenta picioarele ei lungi si apetisante.Nu puteam fi atent decat la corpul ei,care te facea sa cazi in vise rebele.
Ah!Ce privire avea!Doi ochi verzi ca smaraldul,sclipeau provocator,in timp ce buzele ei frumos conmturate,ma faceau sa sper la acel sarut etern.Nu ma chinui,nebuno!Nu ma otravi cu a ta privire!Doamne!Opreste-ma!Opreste-ma,caci aceasta femeie e drumul catre iad!Ii urmaream fecare gest,dar fara a fi atent la ce vorbea.Eram doar calator in lumea fara de sfarsit a ucigaselor aventuri de-o noapte.
Ciudat e faptul ca,ii priveam soldurile cum se ondulau elegant spre usa,iar eu nu faceam nimic.Stateam hipnotizat pe sacaun si priveam neputincios cum silueta provocatoare a demonului in fusta si pantofi,dispare din biroul meu.Mult mai tarziu,m-am trezit din visul meu dement,singur in birou,inconjurat inca de parfumul ispititor al duduiei.Ma uit pe masa si observ un dosar alb,cartonat,pe care era scris numele frumoasei tinere cochete:Renata Demonescu.Renata...frumosul demon din biroul meu.Demonescu...ata de cunoscut,atat de bizar acest nume.Curios rasfiuesc printre actele ei,in cautarea mai multor informatii despre amanta visurilor mele.
Gasesc un act de proprietate:"Renata Demonescu,fiica Amaliei si Eugen Demonescu,proprietara apartamentului de pe Calea Amantilor..."-de ce imi suna atat de cunoscut?-"apartamentul a fost al sotilor Camelia si Leonard Ducescu...".Stai asa!Sotii Ducescu?!Cumnata si fratele unghiului meu din Sudan?Asta inseamna ca,acel demon pe nume Renata,este fiica surorii cumnatei fratelui mamei mele?Sfinte Dumnezeule!Amanta visurilor mele,acel demon ispititor,este verisoara mea prin alianta?!
Atat de ispititoare,atat de perversa doar prin felul ei de a fi!Un vis dement si spulberat de rude pe care practic eu abia le cunosc.Acesta clr e un blestem!"Blestemul femeii",caci numai femeia te duce in pacat!
Auzi domnule!Fiica surorii cumnatei fratelui mamei mele...Ficica surorii cumnatei...Imposibil!

De-a mama si de-a tata

Desi relatia noastra a durat mult,desi eu am tinut mereu la tine,clipa de clipa,minut cu minut,tu ai pornit singur pe un alt drum.Acum stau singura,la umbra unui salcam,gandindu-ma la tot ce ai lasat in urma ta.Ceea ce mi-a ramas de la tine,din dragostea pierduta,este doar amintirea.
Blestemata zi de august in care ochii nostrii s-au intalnit!Imi aduc aminte de privirea ta blanda,de acel suras blajin si de vocea ta calda,care neincetat imi suna in minte.Imi amintesc ziua in care am cazut prada iubirii,intrand amandoi intr-un joc nebunesc.Cu pasi nesiguri am pornit in acest joc al iubirii,tinandu-ne strans de mana,ca doi copii nevinovati.Mi-aduc aminte cu cata caldura si dragoste m-ai privit si cata bucurie se scalda in limpezimea ochiilor tai caprui,la fel de copilaresti ca si ai mei.Ascultand am
andoi de gandurile ce ne dadeau tarcoale,am cazut incet prada vrajii primului sarut.In acel moment,am simtit cum in mine a luat nastere un sentiment puternic.Eram amandoi constienti de ceea ce avea sa se intample.Eram constienti ca jocul nostru atat de pueril avea sa se transforme intr-un joc serios de-a mama si de-a tata.
Din acea clipa am devenit amandoi mai responsabili,incercand sa fim doi parinti exemplari.Fiecare minut petrecut alaturi de tine,facea ca acel sentiment de fericire sa creasta din ce in ce mai tare.Stiam amandoi ca in scurt timp,avea sa ia nastere rodul fericirii noastre,o minune creata de amandoi.Nu am sa uit niciodata ziua cand in sfarsit a aparut acel sentiment puternic,copilul nostru,Dragostea.Micutul nostru copil,rodul tuturor clipelor petrecute impreuna,a luat nastere,dovedind astfel,ca in acea relatie era vorba de iubire.
“Hai sa ne jucam de-a mama si de-a tata,avand grija de iubirea noastra ca doi parinti responsabili!Nu vreau sa-mi abandonez copilul.Abia ce a luat nastere.Vreau sa avem grija de el!Ce parere ai?”.Mi-aduc aminte aceste vorbe pe care mi le-ai spus soptit la ureche,in timp ce ne tineam in brate.Mi-aduc aminte totul.Eram alaturi unul de celalalt,ne bucuram de fiecare minut petrecut alaturi de copilul nostru,iar eu credeam ca asa va fi mereu.Ne plimbam pe aleiile parcului,printre frunze ruginite,tinandu-ne copilul de mana.Eram atat de fericiti!Traiam doar regula acelui joc,de-a mama si de-a tata.Nu am sa pot uita acele clipe.Traiam intr-o lume perfecta,lume in care am intrat odata cu primul sarut.
Desi eram constienta ca undeva,candva,aceasta relatie,acest joc avea sa se sfarseasca,refuzam sa cred ca este posibil ca noi doi sa ne despartim.Dar iata ca pana la urma toate au un sfarsit.Nimic nu este vesnic.Nici macar iubirea nu dureaza o vesnicie.Nu am sa pot uita nenorocita zi,in care unicul nostru copil a fugit si nu s-a mai intors.Unicul nostru copil,rodul relatiei noastre,Dragostea,ne-a parasit.A fugit undeva departe,lasandu-mi un semn de intrebare.De ce a disparut?Am asteptat un raspuns de la tine,dar in zadar.Chipul tau era lipsit de orice urma de fericire sau iubire.Inima ta a devenit atat de rece,incat,incepusem sa ma tem de tine,asa ca am preferat sa te las sa pleci, fara a te mai intreba nimic.
Incet,incet,ai disparut ca o intrupare de fum,lasand in urma ta doar un parfum inecator si o amintire amara.Tu singur ai facut ca povestea noastra si jocul de-a mama si de-a tata sa inceapa cu “A fost odata...”.Adio!

Camera mea

De-a lungul a cincisprezece ani,camera mea a fost atat un loc de refugiu,cat si martorul tuturor viselor,suferintelor si bucuriilor mele.Aici,in aceasta camera plina de lumina am crescut eu.Toate nazdravaniile care mi-au trecut prin cap,le-am facut aici,in aceasta camera.Camera mea este cu siguranta cea mai frumoasa incapere, deoarece,atunci cand intrii simti energia pozitiva care te inconjoara.In aceasta incapere au luat nastere cele mai frumoase tablouri,desene,cantece,compuneri,poezii si roluri.Aceasta camera imi da inspiratie,ma ajuta sa creez lucruri care ii incanta pe cei din jurul meu.Imi aduc aminte primul tablou pe care l-am pictat ,cadou pentru parintii mei,primul monolog pe care l-am compus,prima melodie la chitara pe care am invatat-o,primul rol in prima piesa de teatru ,pe care l-am repetat aici,in fata oglinzii...Toate aceste lucruri au luat nastere in aceasta incapere.Chiar si acum imi dau lacrimile cand ma gandesc la anii care au trecut.In camera mea ,totusi ,aceste amintiri au ramas undeva, bine ascunse.
Imi aduc aminte de exemplu cum,atunci cand eram mica,am scos toate hainele din dulap, am intrat inauntru ,am inchis usa,facandu-mi astfel un culcus in care sa dorm.Imi aduc aminte la fel de bine cum in doar cateva clibe camera mea se transforma intr-un adevarat ring de lupte,iar eu saream de pe fotoliu pe ursuletul meu de jucarie(care pe atunci era dusmanul meu de moarte),incercand sa-l rapun.Ore intregi ma luptam cu acel ursulet,sarind de pe fotoliu si lovindu-ma tare,in speranta ca-mi voi infrunta adversarul.Nenumarate amntiri frumoase imi vin acum in minte si realizez ca toate jocurile copilariei mele au luat nastere in camera mea.

De ce este numita camera mea si “micul meu barlog”?Deoarece multa lume mi-a spus ca stau ca un urs in barlogul lui, hibernand.De ce?Deoarece eu sunt diferita de restul tinerilor.Prefer sa stau in camera mea ,cantand la chitara,desenand,citind poezii,scriind fel de fel de lucruri ce-mi vin in minte , sau ascultand muzica relaxanta,pe cand restul pretenilor mei,prefera sa-si petreaca timpul liber prin tot felul de locuri pline de oameni ciudati,care vorbesc despre fel de fel de lucruri pe care eu nu le inteleg.
In camera mea,in micul meu barlog,toate lucrurile ma reprezinta.In aceasta incapere portocalie ,doar mobila are locul ei bine stabilit,celelalte lucruri fiind asezate dupa bunul meu plac.Pe biroul meu stau insirate o sumedenie de foi cu desene,versuri si povesti,in biblioteca,nenumarate carti incarca rafturile,iar in micutele sertare ce sunt legate de biblioteca,stau mormane ,tot felul de bijuterii colorate,la fel ca personalitatea mea.In coltul camerei,langa patul meu viu colorat,stau rezemate una de cealalta, doua chitari clasice.Un element importans al camerei mele este fotoliul din fata televizorului.Pe acel fotoliu stau si imi adun gandurile, ralaxandu-ma,ori de cate ori am ocazia.Langa televizor sta asezata cu multa grija chitara mea electrica,invelita bine in husa ei neagra.Sub geam este asezat un cufar din paie impletite,in care stau gramata tot felul de lucruri, precum :jurnale,oracole,desene,acuarele si inca alte nenumarate lucrusoare.
Desi mama imi spune ca am o camera dezordonata,eu neg acest lucru deoarece in camera mea nu este dezordine.In camera mea portocalie lucrurile sunt aranjate dupa bunul meu plac si dupa starea mea sufleteasca.Sunt foarte atasata de camera mea,deoarece aici am crescut,aici am invatat,aici am plans,aici am ras,aici am facut totul.In micutul meu barlog s-au intamplat multe lucruri importante pentru mine si cu siguranta se vor mai intampla inca pe atatea.Micuta mea camera,micutul meu barlog,a fost si va ramane pentru mine un adevarat confident.

Pe cand era bunica fata

Sunt constienta de ceea ce am facut.Stiu ca nu este frumos,dar m-a tentat.Nu ma condamnati ca am facut acest lucru.Era chiar acolo,in micul cufar de lemn din odaia bunicii.Aflat sub multimea de carti vechi si ingalbenite,parca ma astepta pe mine.Jurnalul bunicii...vechiul si prafuitul jurnal.Foarte atenta, l-am luat din cufar si am fugit repede in camera mea.Stiu ca nu este frumos,dar chiar m-a tentat.Fara a mai sta pe ganduri, l-am deschis repede,curioasa sa aflu ce secrete ascunde.
Am ramas uimita sa vad acel scris ordonat,cu literele rotunjite si toate inclinate spre dreapta.Ce ordonata era bunica!Oare de ce nu-i seman?Am citit primele patru pagini ale jurnalului si incepusem sa ma plictisesc.Inca putin si l-as fi asezat la loc,dar dintre paginile lui ,tocmai cazuse un trandafir pus la presat,insotit de un biletel frumos impaturit.Emotionata,iau biletelul cu gandul sa-l citesc,desi,parca ,stiam ce scria in el.Trandafirul spunea totul.Atat de ordonat scrisul,atat de frumos incepea acea mica scrisoare de dragoste:”Draga Otilia,am incercat zilele acestea sa-ti atrag atentia, dar parca totul a fost in zadar.Am facut tot posibilul sa iti vorbesc ,insa am observat, ca eu pentru tine nu exist.Imi esti atat de draga,incat, seara,cand ma uit la cer,in fiecate stea vad chipul tau.Ochii tai albastrii imi fac inima sa bata cu putere.Sunt atat de vulnerabil in fata dragostei.Imi pare sincer rau ca nu ma lasi sa-ti vorbesc.Cu tot respectul,al tau etern admirator,Claudiu.”
“Cu tot respectul”?O expresie atat de necunoscuta baietilor din ziua de astazi.Aceasta este dovada clara ca baiatul o placea pe bunica,iar ea il ignora.Observ ca,pe cand era bunica fata,baietii erau mult mai respectuosi,iar fetele mult mai greu de cucerit.In ziua de astazi,daca un baiat ii zambeste unei fete,aceasta isi pierde instantaneu mintile,incepe sa tipe si cade imediat in bratele frumosului cuceritor.Intamplarea face ,ca el sa procedeze asa cu toate fetele,avand astfel zeci de admiratoare,fiind considerat un veritabil Casanova.
Revin la jurnalul bunicii si citesc ce scria pe paginile intre care a stat atatia ani ascuns trandafirul:”Desi imi este mila de Claudiu,voi continua sa-l ignor.Sunt mult prea mica pentru a avea un prieten.Am abia saisprezece ani.Ar fi o rusine pentru mine.”Cum adica?Pe vremea cand era bunica fata exista rusinea fata de cei din jur,iar varsta de saisprezece ani era o varsta prea mica pentru a avea un prieten?Poate ca asa se proceda pe vremea aceea.Acum insa ,e cu totul altceva.In ziua de azi,daca ai doisprezece ani si nu ai prieten,risti sa ajungi de rasul celorlalte fete,ba chiar exclusa din cercul lor.Este incredibil cum atunci toate fetele erau admirate de baieti, desi ele ii ignorau. Aacum,toti baietii sunt admirati de fete ,iar ei le considera doar o usoara prada.
Am ramas surprinsa cand am gasit lipita in jurnal ,o poza a “eternului admirator”, Claudiu.Era ata de frumos.Ochii lui mari si rotunzi se uitau fix la tine.Avea parul scurt si frumos pieptanat.Avea un zambet in care citeai inocenta acelor vremuri,iar gropita din obrazul stang accentua frumosul chip al baiatului.Ceea ce m-a mirat nespus de tare ,a fost faptul ca tanarul purta o camasa cu gulerul apretat si o cravata cu dungi, frumos aranjata.Frumosi baieti pe vremea cand era bunica fata!Aranjati ,parca abia scosi dun cutie,cu parul scurt si atent pieptanat,impuneau respect doar prin felul in care aratau.
Incep sa regret ca nu am trait acele vremuri.Am ramas impresionata de ceea am citit in continuare:”Regret ceea ce am facut.Puteam sa refuz,dar ochii lui m-au furat.Incet,incet,ne-am apropiat unul de celalalt.Sfios,Claudiu m-a luat de mana,s-a uitat in ochii mei, facandu-ma sa tremur.Buzele noastre erau din ce in ce mai apropiate.Simteam fioriii primei iubiri inundandu-mi trupul.Ardeam de nerabdare ,dar parca ,totusi,in acel moment,as fi fugit undeva departe.Am inchis ochii si m-am lasat purtata de val.Il simteam tot mai aproape.In momentul in care buzele noastre s-au atins sfios,am simtit cum picioarele mele se desprind de pamant ,ca si cum as fi putut zbura.A fost primul meu sarut.”Ce frumoasa era dragostea, pe cand era bunica fata!Acel sarut plin de emotie...Ma face sa cred ,ca dragostea din ziua de astazi este doar o gluma,ba chiar nu mai exista.
In acea seara ,am continuat sa citesc jurnalul bunicii,unde scria totul despre inocenta ei relatie cu acel chipes baiat.Sunt sigura ca povestea a continuat mult timp,pe atat de sigura cat sunt si de faptul ca exista un alt jurnal,in care este descrisa continuarea inocentei povesti de dragoste, a celor doi adolescenti.
Abia acum imi dau seama,de ce de fiecare data cand bunica imi povesteste ceva,incepe cu :”pe vremea mea”,iar ochii ii lacrimeaza,tradand o usoara emotie.In micul cufar de lemn,printre carti vechi,un jurnal prafuit.Legatura dintre doua lumi diferite.Ceea ce a fost si ceea ce este.El,micul jurnal m-a facut sa inteleg de ce totul incepe cu “A fost odata”...

suferinta dulce...intrupare de fum

Ca o intrupare a fumului mi-ai intrat in viata.M-ai salutat.M-ai privit marsav.M-ai complimentat.Ai ajuns sa ma saruti.Ai ajuns sa ma indragesti.M-ai tinut de mana.Mi-ai spus cuvinte dulci.Ai ajuns sa ma iubesti.Ai ajuns sa nu mai poti sta fara sa ma vezi.
Dar...Nu peste mult timp...iarma s-a asternut in sufletele noastre,racind orice sentiment,stergand orice zambet de pe chipurile noastre...Pentru ca acesta e rostul vietii...rostul tau.Am fost nascuti ca sa pierde.Am fost nascuta sa pierd ceea ce am mai drag.Esti o suferinta dureros de dulce...

Totul despre mine

S-a ridicat cortina.Involuntar de mine am pasit pe scena.Alpauzele incep sa-si faca efectul.Din ce in ce mai tare,incep sa nu mai vreau sa ma feresc si fara sa devin vulgara incep sa ma destainui voua,dragii mei spectatori.Desi sufletul mi se ascunde dupa cortina,eu refuz a va minti si de aceasta data.Am sa renunt la masca si costumul meu de actor.Nu am sa mai traiesc in umbra personajelor ce le joc.Vreau sa stiti totul,absolut totul despre mine.O,mareata scena!Desi imi esti a doua casa si ma dedic in totalitate tie,te rog ca de aceasta data sa ma ierti ca nu imi voi juca rolul.Acum vreau sa fiu doar eu.Sa joc rolul meu.Sa-mi interpretez propriul personaj,care-mi este atat de cunoscut,dar parca totusi atat de strain.Am prea multe de spus,prea multe de povestit...
Vreau sa ma cunoasteti pe mine,cea care sta in spatele personajelor pe care le interpreteaza.Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Poate credeti ca sunt banala,ca sunt un biet om in spatele unei masti.Nu!Eu sunt acea perosana care cauta mereu sa iasa din banal.Am sanzatia ca pot sa zbor.Pot sa zbor deasupra banalului,pot sa depasesc dezamagirea.Pot face sufletul sa cante atunci cand la usa bate deznadejdea.Sunt acea persoana spontana care face mereu ceea ce-i dicteaza inima.Viata mea este o pura improvizatie.Mereu stiu de unde pornesc,dar niciodata nu stiu exact unde voi ajunge.Sunt intr-o continua schimbare.Urasc monotonia,urasc singuratatea.Imi place sa strang in brate fericirea,iar licarul ei sa-mi dezmierde privirea.
Mereu dau frau liber sentimentelor mele adolescentine.Nu mi-e rusine de ceea ce sunt.Unii ma cred ciudata,altii ma cred amuzanta,dar eu sunt doar eu.O simpla adolescenta dependenta de libertate,de tot ceea ce este frumos,de zambetele celor care ma inconjoara.Un zambet pentru mine inseamna Universul.
De ce sa fiu trista cand pot sa zambec?De ce sa fac lumea sa sufere cad pot sa o fac fericita?Am fost inzestrata cu acest dar de a face lumea sa zambeasca.Nu as putea trai intr-o lume cu oameni tristi.Pentru mine fericirea inseamna totul.
Nu ma gandesc niciodata la trecut,nu ma intereseaza ce-mi rezerva viitorul,pentru ca eu traiesc clipa.Traiesc din plin si stiu sa iubesc sincer.Stiu sa iubesc cu foc,in pasi de vals,printre petale de trandafiri.Cred in dragoste si in iubire.Cred in fericire.Cred ca doar atunci cand iubesti si esti iubit inima bate cu putere.
Sunt o gurmanda.Imi place sa gust din toate placerile vietii.Imbracata in straie de printesa pasesc usor pe ale viatii carari,lasand in urma mea tristetea si necazurile.Imi construiesc propriul palat din lucruri pentru voi banale,dar pentru mine lucruri pline de valoare.Apreciez orice gest cat de mic,din partea oricarei persoane.Cu aceste lucrusoare micute,aceste gesturi simple,eu imi ridic un palat maret in propria mea lume de vis,in care totul este perfect.Vreau sa raman blocata in aceasta lumea a adolescentei,acolo unde florile rad,soarele rassare atunci cand te astepti mai putin,iar luna zambeste lasandu-te a te gandesti de ce ii apare o grimasa.
Aceasta sunt eu,fie ca va place,fie ca nu.Aceasta sunt eu cea adevarata,lipsita de masti si de cotume,aici in fata voastra.Incet,incet,pasesc spre spatele scenei.Acompaniate de zgomotul cortinei care cade usor,aplauzele voastre imi mangaie sufletul,iar o lacrima plina de emoti aluneca usor pe obrazul meu drept.

povestea a doi copii II

Si speran.Speram sa ma insel.Desi puteam sa jur ca aceasta poveste a doi copii inocenti avea sa ia sfarsit.Si ptintre siroaie de lacrimi totusi am puterea sa rad.Rad de mine.Rad de cat de dobitoaca pot fi.Puteam sa jur ca ma iubesti.Puteam sa jur multe.Puteam sa juc ca totusi in cateva zile va avea sa se sfarseasca.Nu am avut timp nici macar sa-ti mai vad frumosul chip macar o data.Si totusi mi-ai putut da o palma.Mi-ai dat o palma cum nu se putea mai tare.Mi-ai spulberat visele si sperantele.M-ai parasit exact cand aveam mai mare nevoie de alinarea ta.Da...e ceva normal pentru mine.Si-am plans o zi intreaga si de parca nu mi-ar fi fost de ajuns,te-am mai si sunat sa-ti aud glasul.Nu mi-am putut stapani lacrimile.I-ar tu m-ai auzit ca planga si nu stiu cat de tare ti-a pasat.Si am vorbit si am povstit,iar la fiecare cuvant rostit de tine varsam cate o olacrima.De ce?De idioata.
Si nu imi sunt in joc doar sentimentele,ci si mai rau.Mi-e pus in joc orgoliul meu de portelan.Imi pare rau ca am ajuns la sfaritul acestei povesti.Putea sa fie bine.Dar nu a fost sa fie....Da...aici a luat sfarsit fericirea mea.A luat sfarsit odata cu finalul acestei povesti.

Povestea a doi copii I

Ti-am uitat privirea.Ti-am uitat surasul.Ti-am uitat vocea.Te-am uitat pe tine.Dar parca totusi imi aduc ainte,cu greu,foarte greu acele soapte...acele mangaieri,acele locuri,acele vise pe care le imparteam si inca le impartim anandoi.
Tu iti amintesti?Iti amintesti ce mi-ai spus ca iti doreti?nu...?Eu da.Eu imi amintesc si rad!Nu rad de tine,ci rad de noi.De doi copii ce se plimbau acum putin timp pe aleile parcului linistit.Rad de acei copii inocenti,de acei copii ce se tineau de mana.Rad de acei copii prosturi care vedeau totul ...care vedeau totul atat de simplu.Da!Rad si-mi amintesc de noi.Rad si ma gandesc la ziua cand te voi revedea dupa aceasta mica perioada de oribire.Oare va fi ceva nou?Oare va fi totul monoton?Hai sa nu cadem in monotonia in care cad de obicei copiii naivi ca noi.Vrei?...ma gandeam eu ca vrei.Hai sa fim spontani!Sa improvizam in dragoste!Sa trim clipa si sa credem ca va fi asa mereu.Desi sunt constienta ca undeva,candva,aceasta poveste a doi copii se va sfarsii.

Sadicismul

Sadicismul intr-o relatie.Ce esti sadicismul intr-o relatie?Este insasi sarea si piperul.
Sadicismul intr-o poveste de dragoste...este multe prea frumos.
Sadicismul intr-un film de groaza.Ce-ar fi un film de groaza fara scene sadice?Nimic.Pentu ca nu ar mai fi un film de groaza.
Sadicismul in picturile mele...Poate tablourile nu m-ar mai reprezenta fara acea urma de tristete si sadicism care se citeste pe multe dintr tablourile mele.
Sadicismul este ceva...este ceva ce poate eu nu stiu exact ce e...Sadicismul este acel lucru care se citeste in ochi tai,lucru prin care tu iti dovedesti iubirea.Fiind sadic tu ma iubesti.Prin sadicism tu-mi vorbesti.Daca nu ai fi sadic,nu ai fi tu.Daca nu ai fi sadic cu mine,as crede ca ti-ai gasit o alta victima iar pe mine m-ai lasat deoparte.
Poate te intrebi de ce te fac sadic...Buna intrebare...Prost raspuns.Nu stiu.Poate pentru faptul ca vorbele tale sunt cutite care imi intra direct in inima?Da...posibi...Esti sadic pentru ca ma faci sa plang,sa ma gandesc asa aiurea,sa sufar,sa urlu...De aia esti sadic.Promiti lucruri aiurea.Juri iubire si promiti fapte,care ajung in final sa dovedeasca doar faptul ca esti un mic mincinos sadic.

La fel ca o tigara

Prin panza de fum,te-am vazut doar pentru o clipa,deajuns insa.Ma uitam sfioasa la tine insa tu nu ma observai.Eram tocmai la ultima masa.
Oricum nici nu aveai cum sa ma vezi.Stateam in intuneric.Ceva de altfel tipic mie.Nu amvrut sa deranjez pe nimeni.Asa ca am ocupat un loc in spate.Stateam singura.Nu puteam sa-ti vad chipul fapt care ma scotea din minti.Nu puteam sa vad decat tigara care ardea in mainile tale.Dar stiam igur ca acolo esti tu.Ai trecut pe langa masa mea fara ca sa ma observi.Era de inteles.Sunt tacuta.Nu vorbesc prea mult,insa poate daca mi-ai vedea ochii ai intelege tot ce vreau.Muzica stresanta incepe sa sune insuportabil de tare.Masa a inceput sa vibreze,iar eu,far a baga de seama oribilitatile de oameni ce se invarteau prin jurul meu,te urmaream pe tine.Inca se mai vedea tigara aprinsa si clar:Acolo erai tu.Printre miile de arome de narghilea iti simteam parfumul.Un parfum tipator care si sa fr vrut sal ignor,nu puteam.Timp indelungat te-am tot urmarit pana ce ai stins tigara.Aprinde alta te rog!macar sa stiu unde esti.Degeaba...
Atat de tipic dispar sansele in vietile noastre.Atat de simplu se sting.La fel ca o tigara.La fel de usor se stinge si dragostea.La fel de usor ca o tigara in mainile unui barbat.

si totusi te iubesc!

Sti?Sti ce-ai facut?...Cu miscari si gesturi fine mi-ai intrat in suflet,ca sa ma ranesti mai apoi cu zambetul tau criminal.M-ai facut mai intai sa cred ca ochii tai mai vad doar prin prizma amorului fierbinte,ochi ce ma faceau sa visez la...nu conteaza...Sa visez la ce ar visa oricine.Ca mai apoi sa-mi sfasii buzele cu sarutarile tale mai taioase ca lama unui cutit.Si stiu si de ce.Pentu ca esti insetat de sange.Fiinta ta viseaza sa ma vada intr-o balta de sange,balta cursa tocmai din inima mea sfasiata de gandurile si faptele tale deosebit de elegante in arta tradarii.Iti place sa ma ghinui!Iti place a m-auzi cum urlu,cum lacrimile mele curg siroaie siroaie pe obrazumi zgariat de mangaierile tale.In lanturi stranse m-ai legat de inima ta.De infernul ce are sa ma urmareasca poate mereu,peste tot.Pielea mi-e arsa de suflul tau fierbinte care cade mereu pe pielea mea alba.Fara mila imi faci tot cei mai rau.Si eu plang,iar tu,fara ca sa-ti pese continui macelul asupra trupului si sufletului meu.Dar eu te iubesc!Te iubesc asa ca mi te daruiesc tie.Fa-mi tot ce vrei.Tot ce-ti cere inima ta de criminal.Orice!Omoarama!Numa sa sti ca te iubesc!

As putea sa zbier,as putea sa urlu.Dar cu ce folos?nimeni nu ma aude...nimeni nu ma vede...Un teatru trist e viata mea,un teatru crud,unde sentimentele mele se dezlantuie,drama isi ia conturu.daca as putea as plange dar m-as murdarii de sange, pentru ca ochii mei plang lacrimi de sange.Nu mai inteleg nimic...nu mai inteleg ce se intampla cu mine.

am si eu un secret...sa ti-l zic?

uite,ma gandeam ca ai vrea sa sti ceva.poate te va uimi si as dori sa nu ma urasti pentru cele care ti le voi spune.sincer,imi este rusine si vreu din tot sufletul sa iti spun aceste lucruri dar parca totusi ceva ma retine.zau acuma!oare te-ai supara?nu as vrea sa te dezamagesc sau sa te fac sa nu ma mai suporti.stateam aseara si ma gandeam,daca iti zic...cum vei reactiona?te vei supara?niciodata nu am mai patit asa ceva.este ciudat si infricosator.nu inteleg ce se petrece si tocmai de aceea ar trebui sa sti.uite,imi este creu sa-ti spun din pricina faptului ca nu stiu cum vei reactiona,dar poate totusi merita.da.asta este un mare secret de-al meu si simt nevoia de-a ti-l impartasii.uitete rog,nu ma ura pentru ceea ce va urma sa-ti spun dar eu....eu sincer te plac,si parca ceva a luat nastere in sufletul meu de cand te-am cunosut.ok.deci?ma urasti acum?

mai are rost?

Mai are rost acum sa plag,
Sa stau sa astept in pragul serii
Un sunet,un cuvant,o mangaiere
Si-un strop Din fructul rosu al pasiunii,
Ce altadat`il aduceai
Pe tava de argint
Lucrata de insusi Cupidon cel Vesnic,
Dar care pare-a fi pierit
Odata cu iubirea noastra?
De ce-ai plecat?
Oare-ai sa vi?
Sa stau s-astept in pragul serii
Iubirea ta de mult uitata?
Sau sa lasam ca totul sa inceapa
Ca-n basme cu:"A fost odata...!?"

Lacrimi

Lacrimi reci de gheta,
suspine ce-mi cutremura corpul,
gesturi iesite din comun,
ganduri ce nu ma lasa sa traiesc
si amintiri ce mereu ma ranesc.
De ce ma lasi aici?!
Sa mor de dor
in durere si chin,
sa stau cu gandul la clipele
ce alta data ne uneau intr-un singur
trup!
De ce iubite?De ce acum?
Ma lasi singura,pustiind
pe drum,
Fara dragostea ta
inecata-n uitare.

ultimele mele ganduri si cuvinte!

Sa nu ma mai cauti!
Sa nu ma mai visezi!
Sa nu mai mai strigi
crezand ca am sa apar
deoarece eu am sa mor
inecata in ganuri de dor,
sugrumata de fapte amare
injunghiata de vorbe murdare.
Si acum ma duc!Ma duc pe-ailalta lume!
Am sa mor pentru a te putea uita,
Caci altfel viata mea
Fara tine nu ar putea exista.
Si cum as putea sa te iert?
Cum as putea sa uit faptele tale,
Cand toate acestea m-au facut
s-ami dau viata,
sa o inec in
amintirea ce doare.

inca mai sper

Si inca mai cred ca ai sa vi,
C-ai sa te intorci la mine,
Si ca in brate ai sa-mi cazi
Si ai sa ramai cu mine.

Tu ai plecat crezand ca eu
Voi putea sta fara tine,
Si ai plecat cand eu
Credeam mai tare in iubire.

Dar am sa stau si-am sa te astept...
Chiar daca stiu ca n-o sa vi!
Si-am sa stau sa ma gandesc
La clipa cand eu voi murii.

tot eu

ma uit in oglinda in prealabil ciobita,mazgalita in totalitate de jegul vietii si ce vad?un cadavru.un cadavru care inca se pare ca mai crede in iubire!cine naiba este acest cadavru infect,lipsit de scrupule si fara nici o urma de fericire pe fata?eu?nu se poate?de ce sunt asa?de ce nu imi simt inima batand?de ce inca mai am lacrimi pe obraz?....inceteaza!inceteaza sa mai plangi!oprestete!...in zadar....inima!!!bate!bate si incalzestete!de ce esti rece si trista inima?ma sperii!te rog...asculta-ma!...degeaba incerc sa ma trezesc la viata,sa simt din nou fericire,za pot zambi din nou.in zadar!al naibii viata!si totusi...si totusi cred!cred!cred in iubire!de ce?nu-mi ajung dezamagirile?se pare ca nu.cred ca mie imi place sa ma chinui si de aceea inca mai cred in iubire.sti ce?ma intreb...de ce inca mai tremur dupa tine?dupa chipul tau lipsit de blandete?dupa inima ta pe care am incercat atata timp sa o incalzesc?nu pot sa cred!ma uit la mine si inca in ochii mei albastrii,inca mai traieste un suflet de copil ce incearca sa-ti trezeasca iubirea.acum,sunt chiar lipsita de importanta...lipsita din inima ta,din gandurile tale din vise si din tot.as incerca totusi sa imi traiesc viata in continuare...care viata?care?cand uita-te la mine...uite!sunt un biet trup lipsit de vlaga,putrezit de sentimene idioate.faptele tale care mi-au ros inima,au sfasiato in miliarde de bucatele iar curentul vorbelor tale,vorbe lipsite de caldura,au imprastiat toate bucatile inimii mele.si ce rost mai are?mai are un rost?.....nu...cu siguranta nu!haide sa lasam totul sa inceapa cu clasicul "a fost odata"!

te urasc...dar totusi parca...

deci pot sa zic un singur lucru:te odio!i hate you!Мразя те!我恨你！Ich hasse dich!Es ienīstu tevi!TE URASC!
poate te intrebi de ce...da.uite de aia!pentru ca mai lasat sa sper!sa sper k nu ma vei lasa,ca nu ma vei dezamagii,ca ai sa vi si ca ai sa ma iubesti.Ce proasta sunt!nu pot sa cred!si inca mai tin minte cum ne-am intalnit.prima privire,prima mangaiere,primul sarut,primul cuvant ce ma lasa sa cred ca ma iubesti.am fost fericita.nu stiam sa urasc,sa plang,sa fiu trista...pentru ca te iubeam...chiar te iubeam.si cu ce folos?da...vorbesc singura,degeaba si totodata fara sens.zi-mi daca gresesc cu ceva!ti-ai batut joc de mine.m-ai facut sa plang,sa zbier.m-ai facut sa te urasc!sa vreau sa dispari si sa nu mai stiu de tine.dar parca totusi te iubesc!te urasc ca inca te iubesc!intelege asta...doamne.nu mai suport.

o chitara,un cantec si o lacrima

am luat chitara in brate,i-am mangaiat corzile si am auzit in fundal cum un inger iti striga numele.am tresarit si am spus ca este o pura coincidenta,si ca totul este doar in mintea mea.mai ating odata corzile in timp ce la gatul chitarii tineam strans un acord trist.din nou acelas lucru,aceeasi voce,rostind acelas nume.numele tau ce vejnic imi sta in suflet...mor de dorul tau si sincer m-am saturat sa astept.imi astern sentimentele intr-un catec trist ce suna lin si-mi mangaie sufletul.acordurile triste imi chinuie degetele ce strans cu putere incearca sa stapaneasca melodia.o lacrima imi aluneca pe obraz,aterizand pe chirata,spargandu-se la fel ca valurile marii de dig.aocrd cu acord,sunet cu sunet ma fac din ce in ce mai tare sa plang,sa plang de dorul tau.Plang dupa tine,dupa chipul tau,sarutul tau,mangaierea ta si ochii tai adanci care neincetat apar in visele-mi pline de sparanta.esti ca un drog.mi-ai dat dependenta de fericire,iar acum,ca esti departe,ochii imi sangereaza,buzele imi tremura,intregu-mi trup sa sfasie de dor si tristete.

nebunie incurabila

hooinaresc aiurea pe strazi pline de praf si ma gandesc la lucruri pe care nici eu nu le inteleg...poate ca am innebunit,poate chear asa este...da ciu ii pasa?mie nu!ma gandesc,cum ar fi sa innebunim amandoi?sa ne luam de mana...sa ne plimbam asa,aiurea.sa nu ne pese de nimeni si de nimic.sa ne uitam in gol,si sa zambim.sa ne sarutam fara se ne mai oprim,sa vorbim lucruri fara sens,dar totusi vorbe din care parca se intelege iubirea...ar fi frumos sa putem visa la lucruri care sunt imposibile.si totusi parca sint nebuna...da,cu siguranta sunt mai nebuna ca oricand.sunt nebuna dupa tine.privirea mea imi demasca sentimentele.gesturile mele sunt incontrolabile,si vorbele la fel.dar gandurile?cum sa le pot stapanii?gandurile mele imi inunda trupul de frisoane.niste ganduri cu totul secrete.as dori sa ti le pot impartasii dar n-am so fac...am sa le tin in mine caci de le vei auzii vei crede k starea mea este incurabila.vezi crede ca nimic nu ma poate vindeca.da,poate ca ai avea dreptate dar cu siguranta singurul remediu al nebuniei mele esti tu.hai te rog!haide!haide odata si trateaza-mi nebunia!

un vis interzis

aseara am avut un vis frumos...am visat ca stateam amandoi pe o plaja,o plaja linistita si incercam sa aprindem un foc...focul pasiunii.c-un sarut si o mangaiere focul sa aprins incalzindu-ne trupurile ca pareau a se contopii.cuprinsi de flacara pasiunii nu ne departam unul de celalalt...cu fiecare sarut ce se topea pe buzele noastre,incepeam sa ne dorim din ce in ce mai mult...mintile ne zburau in cele mai interzise locuri,mainile noastre cuprinse tot mai mult de dorinte fierbinti,ne mangaiau trupurile care tremurau sub ganduri fierbinti si murmure care spuneau totul...spuneau ceea ce nimic altceva n-ar putea descrie...simteam chiar si in somn respiratia ta calda si auzeam cum imi sopteai cuvinte...cuvinte de amor,ce ma faceu sa imi doresc ca acele clipe sa tine o eternitate.incetul cu incetul,bluza imi parasea trupul,iar saruturile tale lasau urme pe corpul meu ce continua sa tremure de emotii....dar totul a fost spulberat de lumna soarelui care m-a trezit,facandu-ma sa ma gandesc in continuare la posibila continuare a visului meu de-aseara...

si totusi...

uite cum stau lucrurile!poate ca ma crezi o proasta,un gunoi,un servetel uzat!dar nu sunt!incearca sa citesti in ochii mei trantorule.ti-e frica?...nu?...atunci ?eu te iubesc ca o idioata.te iubesc fara ca tu macar sa meriti!...ce-ai zis?ce tot murmuri?nu-ti pasa sa-nteleg...aha...hai,da-ti arama pe fata!...ce?taci!taci!sa nu indraznesti sa scoti vre-un cuvant marsavule!sa taci caci altfel....ce?ma iubesti?si vrei sa te cred?...ahhh!!!nu sti tu cat sufar eu...cum inima mea e ca un mozaic greu de descifrat...cum gandurile mele se duc dracului.nu mai sunt om!ma intelegi?sunt ca o stafie.bantui strazile orasului in cautarea raspunsurilor la intrebarile ce-mi inunda mintea asta bolnava!am o minte bolnava.ma-ntelegi?....caine...ma iei in ras,dar da!am o minte bolnava.am o minte bolnava dupa chipul tau.de ce?pentru ca sunt o idioata!o idioata cu sperante...si ce rost are?asta nu inteleg...si totusi...SI TOTUSI TE IUBESC!!!!!!!!

ganduri

e seara...gandurile incep sa se adune din nou....fara astampar incep a ofta,si incerc sa stapanest lacrima ce sta sa cada pe obrazu-mi care arde mai tare ca oricand.au inceput sa-mi tremure mainile.de ce?ce se intampla?am mult prea multe intrebari care ma framanta dar nici macar un raspuns.incerc sa gasesc raspunsul la toate intr-o poza cu chip-ti angelic dupa care tanjesc in fiecare secunda.tin poza in mainile-mi tremurande si ma gandesc la tine.de ce?de ce fac asta?alte intrebari imi inunda inima...intrebari la careincetul cu incetul parca incep sa le gasesc raspunsul acea poza in care ochii tai parca ma patrund pana in inima.atunci am gasit raspunsurile la intrebari.TU esti motivul pentru care nu dorm.Tu esti motivul pentru care ma zbat sub ganduri idioate.Tu,din cauza ta tremur acum.De ce tanjesc dupa chipul tau?Oare!pentru ca acel chip ma face sa zambesc,acel suras si ochi caprui m fac fericita...Acele buze...acele buze,nu stiu...ma fac sa tremur de emotii,ma fac sa-mi doresc sa zbor,sa traiesc o eternitate sub paza chipului tau.De aia acum sunt trista,dar totusi,nu din vina ta....ci din cauza distantei ce ne desparte pentru o perioada zic eu....destul de lunga.dar ce as putea eu sa fac?sunt neputincioasa fara tine.sunt doar o fiinta ce se taraste de pe o zi pe alta pe strazile murdare ale orasului,printre gunoaiele ce ma inconjoara.dar am sa astept...am sa mai astept o vara intreaga....

da...a fost odata...dar n-o sa mai fie...

Ok...Sincer nu stiu motivul pentru care am incotopenit acest blog.sau poate ca-l stiu dar nu-mi este suficient de clar...odata cu tragicul sfarsit al clasei a 8-a,odata cu apropierea examenelor de admitere,odata cu admiterea la liceu,in sufletul meu s-au adunat nenumarate sentimente,care mai decare mai ciudata.Si aici nu ma refer la sentimente pozitive,ci din contra,la nenumarate sentimente negative.Acum sincer,cine n-ar fisuparat sa se desparta de colegii alaturi de care si-a petrecut toata copilaria,o intreaga viata de copil,plina de peripetii...ani in care alaturi de colegii mei am trait N sentimente.Am cunoscut bucuria,tristetea,dezamagirea,tradarea,dar dupa toate relele,stiti cum e...rasare soarele si odata cuel am cunoscut si dragostea.Am simtit dragostea ce ne-o purtam de 8 ani de zile,dragoste ce ne-a facut sa varsam nenumarate lacrimi odata cu sosirea despartirii noastre.Am sintit acea tristete chear si din partea baietiilor care,viteji ca de obicei incercau sa nu verse vre-o lacrima,sau sa para caturi de putin tristi.Numa ce auzeati dintr-un colt al clasei:"Doamne,da cum pot fetele astea sa planga?N-as plange pentru asa ceva...".Puternicii de ei.Macar am sa-i tin minte asa cum au incercat mereu sa para;chipesi,viteji,increzatori si mai ales PERFECTI.Si acum,scriind aceste lucruri,am lacrimi in ochi,dar incerc sa le stapanesc